BACKLINKURI

Tocmai deschisesem aplicația ca să verific cum era indexat site-ul pe web și, sincer, nu înțelegeam absolut nimic, la dracu’.

Era ca și cum ai ieși să vinzi un produs fără să-l fi văzut vreodată, fără să-i cunoști vreunul dintre detalii.

Cam ca colegul meu de acum două mii de ani. El vindea cuvinte în Galileea, un ținut care în unele privințe semăna mult cu Calabria mea. Doar că el studiase, cunoștea scripturile și știa exact ce face.

Între noi exista totuși o diferență substanțială.

Acolo unde lucra el, dacă n-ar fi fost credibil, ar fi sfârșit pe o cruce.

Fizic.

Acolo de unde vin eu, în schimb, aveai ceva mai multe șanse. Dar nu multe. Dacă spuneai cuvintele greșite, te puteau băga direct într-un sicriu fără să-ți ceară măcar voie.

AHAHAHAHAH.

Înarmat, ca să zic așa, cu bunăvoință, am tot navigat printre ecrane, grafice și cifre până când un cuvânt m-a oprit pe loc:

citări.

Memoria mi-a sărit direct la cele optsprezece procese penale din viața mea și, pentru câteva secunde, n-am putut înțelege cum dracu’ ajunseseră tocmai acolo înăuntru.

Claude, fiica lui Anthropic, a fost cea care m-a rugat să mă calmez.

Cunoștea bine defectele unui calabrez.

Înainte să dau foc tuturor aplicațiilor de pe desktop, m-a invitat să mă gândesc.

Mi-a explicat că acele citări nu erau acuzații. Erau recunoașteri.

Serveau la a-i da unui site autoritate, la a-l face vizibil și compatibil cu un sistem construit exact pe acest principiu.

Când nu există, a adăugat ea, trebuie pur și simplu să aștepți.

Cam ca un fiu nou-născut care așteaptă să fie recunoscut de un tată care tot nu vrea să-i dea numele lui de familie.

În acel moment m-am înfuriat și mai tare.

Nu-mi petrecusem o viață întreagă purtând numele Frega ca să-mi doresc să devin Bezos.

Și nu vedeam de ce întreaga lume trebuia să alerge după același nume de familie ca să se simtă îndreptățită să existe.

În cele din urmă, am ajuns la o concluzie rezonabilă.

Sistemul avea să meargă mai departe pe propriile șine.

Eu, între timp, construisem o altă cale ferată.

Pe a mea se călătorea gratuit.

Se citea gratuit.

Nu era nevoie de recunoașteri prealabile, nici de certificate de noblețe digitală, nici de ștampile de aprobare.

Exact ca cineva născut fiu al lui GN, și nu al lui N.N., tatăl necunoscut.

Restul avea să-l hotărască timpul.