PRIMA DRAGOSTE

Era septembrie 1978 și locuiam cu mama la Clusone, un orășel sus pe dealurile de deasupra Bergamo, în nordul Italiei, unde ea câștigase un post de funcționar de stat. Am plecat cu ea și am mers la școală acolo.

Restul familiei locuia la Reggio Calabria. Tata a prezentat mutarea ca pe o răsplată, o experiență adevărată. De fapt, știam că eram un băiat sub observație, din cauza caracterului meu, și că aveam nevoie de un controlor, de un tutore — și cine mai potrivit decât mama.

Aveam o motocicletă nouă, cumpărată de tata: o promisiune ținută, ca întotdeauna. Îmi luasem examenele cu note maxime și câștigasem premiul.

Mama a încercat să negocieze ora la care trebuia să fiu acasă, dar de cele mai multe ori pur și simplu mă încuia ca să mă pedepsească și pleca la serviciu, fără să-și închipuie vreodată că unul dintre primele lucruri pe care le plănuisem era să-mi fac o copie a cheilor.

Ieșeam cu prietenii. Toți aveau motociclete și fiecare dintre ei avea o prietenă. Eu nu.

Am cunoscut o fată, Carla, foarte drăguță, dar îi trebuia mult prea mult timp: curtea, sărutul, cunoașterea, prezentările, părinții, ritualurile.

Când Carla a înțeles că nu eram un băiat pentru jocul lung, și-a găsit un cioban din Bergamo, care i-a dat dragostea împreună cu pământul tatălui său.

Între timp, în aprilie 1979, mama și-a obținut transferul și ne-am întors în orașul meu natal.

Prima grijă a fost să mă mute la cea mai apropiată școală ca să nu pierd anul, dar cu atât de puțin timp rămas, evaluarea școlii nu mi-a permis să trec și am rămas repetent în primul an.

Sora mea mergea la aceeași școală. În anul următor m-a întrebat de ce nu aveam o prietenă și mi-a prezentat-o pe una dintre colegele ei de clasă. Am început să ne cunoaștem.

Nu știam cum se face. Știam de sărut și care îi erau căile. Dar ea avea mai multă experiență și, după trei întâlniri, m-a dus pe o plajă întunecată de lângă mare, unde a trebuit să-i promit că nu voi profita de ea. Și așa a fost.

A doua zi m-a părăsit. Ahahahahah.

S-a întâmplat atât de repede, încât în curând era cu altcineva, apoi cu încă unul după el. Am încetat să-i mai număr tot anul acela, dar am înțeles un lucru: nu promite niciodată ce îți cer — fă ce vor.