GHICITOAREA ÎN PALMĂ DE PE WALL STREET

GILLETTE FROM WALL STREET

GHICITOAREA ÎN PALMĂ DE PE WALL STREET

WALL STREET · 09

Cadru

Copiii mei mă priveau de la distanță. Zâmbeau, dar niciunul dintre cei trei nu se apropia. Șușoteau cu mama lor, iar în șușotelile acelea o auzeam: mamă, cine naiba e tatăl nostru?

Nu în sens biologic. În sensul că se întrebau dacă moșteniseră nebunia aceea pe care marca o numea capacitate și societatea o numea demență — pentru că nu putea fi arhivată nicăieri.

Mă întorsesem în New York-ul meu ca să văd niște prieteni. Chiar în seara aceea am zburat la Boston, acasă la mama.

Pe Main Street ne aștepta restaurantul obișnuit: homar și linguine. Doi frați sicilieni, cu un accent amestecat din Palermo și Massachusetts. Părea A fost odată în America — doar că de data asta eu scriam coloana sonoră, cu propriile mele glume.

Unul dintre ei mi-a cerut să ne vedem a doua zi, spre prânz. Nu înțelegeam ce voia. L-am găsit pe chei pe la amiază. M-a apucat de braț: „Frega, ce relație ai tu cu MAGIA?”

„Depinde. Pe cea editorială ți-o pot explica. Pe cea de vânzări o pot inventa. Restul nu-l știu.”

„Nu, nu. Vorbesc de vrăjitoare și ghicitoare. Indienii din India au fost primii. Apoi santeríile africane. Toți luptă cu răul prin ritualuri.”

Era bine informat. Am făcut pe prostul. A insistat: „Vreau să te duc la o prietenă de-a mea, să-ți citească în cărți.”

„Cărțile notarului le-am lăsat acasă. La poker am renunțat.”

A izbucnit în râs: „Nu cărțile alea. Tarot.”

„Tarotul nu e un soi de portocală siciliană?”

„Nu fi măgar, Frega. Același nenorocit dintotdeauna. Hai.”

Douăzeci de minute pe jos, patru cvartale. Am ajuns.

O portugheză de nouăzeci și doi de ani, cu trabucul aprins. „La naiba, ai venit. Te aștept de ceva vreme. Juliana și prietenul ei indian au fost aici ieri dimineață. Sunt furioși. Prinși în harababura pe care o stârnești cu blestematul ăla de gillettenarrative.com. Nu poți fi cumpărat. Nu poți fi vândut. Nu poți fi cheltuit.”

Râdeam ca un nebun. Mi se părea un vis. Prietenul meu m-a ciupit: „Asta nu e Hollywood. Asta e Main Street.”

A început citirea. Mi-a spus să nu-mi încrucișez picioarele. Să fiu serios. La un moment dat a venit o voce — un spirit, un ecou de dincolo:

„Frega, e adevărat ce ai scris în volumul 15 din saga Gillette?”

Am izbucnit în râs. Ghicitoarea, descurajată: „Aici nu e nevoie de magie. Nu e nevoie de tarot. E nevoie doar de rugăciuni.”

Bine ai venit.
Ferdinando

---

PDF ← WALL STREET

← Wall Street: liniștea dinaintea explozieiGhicitoarea în palmă de pe Wall Street — continuare →

WALL STREET01 Geanta de pe Wall Street · 02 În interiorul Wall Street — capitalul semantic · 03 Acțiunea de pe Wall Street · 04 Codul vestimentar de pe Wall Street · 05 Wall Street: înăuntru sau afară · 06 Franciza de pe Wall Street · 07 De ce există One-Dollar Stories pe Wall Street · 08 Wall Street: liniștea dinaintea exploziei · 09 Ghicitoarea în palmă de pe Wall Street · 10 Ghicitoarea în palmă de pe Wall Street — continuare · 11 Ghicitoarea în palmă de pe Wall Street — continuare II · 12 Compania-umbră de pe Wall Street · 13 Eliberarea Wall Street · 14 Dinamita de pe Wall Street · 15 Pretty Woman, Frega și Wall Street · 16 Casa de pe Wall Street · 17 Wall Street cere ajutor — bărbatul Gillette

Explorează celelalte sage

The Corpus · Hărți · ONG Donation · Library · Genesis · International · Vatican · Gillette Saga · Wall Street Saga · L’Oréal Man · P&G Semantic · Contact

← Înapoi la pagina principală