GILLETTE — PIAȚA PARALELĂ

Există un fenomen pe care italienii îl cunosc bine doar în lumea îmbrăcămintei și pe piața alimentară: când un produs începe să atragă interes la nivel mondial, oricine poate folosi metode neoficiale ca să facă afaceri devine vânzător paralel.

Protecția acoperă doar produsul oficial, niciodată pe cel contrafăcut — dar, după cum vom vedea, falsul devine uneori aproape imposibil de identificat, atât de înaltă e calitatea execuției, iar pe lângă faptul că îi înșală pe clienți, îi lasă pe consumatori fără să știe măcar că au fost înșelați.

În anii ’80, unul dintre cele mai la modă fenomene comerciale de pe piață era exploatarea slăbiciunii piețelor valutare — aveam peste șaizeci de monede oficiale, negociabile — cumpărând produse în străinătate și revânzându-le acasă.

Când, într-un interviu, i s-a spus CEO-ului italian de atunci că, la 200 de miliarde de lire venituri în Italia, fenomenul importului paralel reprezenta pentru Gillette doar între 1 și 5 miliarde — considerat neglijabil, iar orice acțiune de blocare a acestor operațiuni costa mult mai mult decât pierderea însăși — el a răspuns:

Dacă le permitem astăzi câtorva indivizi să invadeze granițele unei companii precum Gillette, legitimăm o practică incorectă, chiar dacă nu ilegală — iar principiul oamenilor Gillette valorează mai mult decât banii.

Jurnaliștii s-au retras ca și cum ar fi fost loviți. Nimeni n-a relatat povestea, pentru că atingea ceva despre care nu vorbește nimeni niciodată: valorile.

N-a fost niciodată o chestiune de profit. Doar de oameni.