GILLETTE ATRAGE

În viața mea am fost mereu foarte atent la trei lucruri fundamentale: să învăț fără să predau, ci demonstrând; să observ cu intenție, dar fără să constrâng niciodată; și apoi ceea ce am iubit întotdeauna cel mai mult — dialogul și comunicarea femeilor, singura formă care, în tăcere, prin propriile gesturi, spune totul, atinge totul, fără să-și folosească vreodată mâinile.

Iar ideea gillettenarrative creează efecte feminine cel puțin surprinzătoare.

Sunt autori tineri care îmi scriu — povești, fantezii, adevăruri, jumătăți de adevăr și tot ce poate oferi scrisul — ca să-și câștige locul, să-și croiască un spațiu, să încerce să fie publicați. Și îi înțeleg perfect, în intenția lor, acolo unde așteptările și speranțele se întâlnesc, dar unde lipsește mereu o adevărată evaluare între necesitate și nevoie.

Le-am răspuns mereu că nu sunt decât un scrib calabrez, care a luat patru din zece la italiană, ultimul din clasă, complet în afara oricărui clasament — și că, pentru a-ți atinge scopurile, trebuie mereu să perseverezi și să mergi înainte, observând mereu capacitatea propriei mame, cea care ne spune cât valorează cu adevărat factorul nostru X.

Dintre poveștile primite, am ales trei care m-au făcut să zâmbesc, să mă gândesc și să reflectez. Vreau să le atașez aici și să le împărtășesc cititorilor gillettenarrative.

Nu putea lipsi cea despre Bezos.

Unele dintre operațiunile lui de piață au mers prost. A vândut aproape tot din Amazon — acum mai deține doar în jur de opt la sută din pachetul de acțiuni — și rămâne în istorie drept omul care a construit marca vândută apoi altora.

Una dintre cele mai importante decizii pe care le-a luat în ultimii ani a fost să investească în producție diversificându-se, trecând de la vânzător de ziare din ușă în ușă la editor și publicist, iar apoi începând să finanțeze industria prelucrătoare — mai exact, și industria celulozei.

Se pare că soția lui nu era de acord cu el. Mai divorțase o dată și nu-și pierduse obiceiul de a se recăsători. La un moment dat s-a trezit sărac.

Soției i s-a făcut milă de el și a sunat-o pe prietena ei, doamna Watson — pentru cei care poate nu știu cine este, ea este proprietara Walmart, cel mai mare lanț de distribuție alimentară din lume — rugând-o să-l angajeze într-un magazin departe de casă, ca să aibă mai mult timp de dedicat ei înseși.

Prima zi de muncă. Șeful de raion l-a îmbrăcat în uniformă și l-a dus la raionul de lectură. N-o să-ți vină să crezi — dar era aprovizionat cu GILLETTE AMORE ONE WOMAN. Iar când a citit pe cărți numele Ferdinando Frega, i-a amintit de cineva. Nu i-a trebuit mult să-și dea seama că era omul care îi făcuse odată algoritmul să explodeze.

Autorul acestei povești încheie cu fraza aceasta: din noroc sau din iubire, dar întotdeauna pentru o femeie.

Și apoi mă întreabă:

Citindu-vă cărțile, nu vorbiți niciodată despre femei — dar vorbiți cu femeile. Cum ați reușit?

Răspunsul e simplu: de îndată ce îmi dau seama, te țin la curent.