P&G ȘI SITE-UL DIN CALABRIA

Să fii imprevizibil are avantajele lui, dar și punctele lui oarbe — acele momente în care aștepți să sosească limpezimea, iar ce sosește rareori e de ajuns ca să triangulezi perfect destinația.

Când le-am spus familiei și prietenilor că nu vând cărți, ci le dăruiesc, aproape toți au tras concluzia că îmi pierdusem mințile — un om complet deconectat de orice grație rezonabilă a lui Dumnezeu.

Nu mi-am explicat niciodată scopul. Nu era unul obișnuit. Era copilul unei existențe în care un produs care nu se vinde trebuie să fie mereu ultimul pe care îl pui gratuit la dispoziție — ținut mereu în rezervă, ca o favoare făcută cuiva, unui prieten.

Amazon a înțeles bine asta și i-a combătut pe oamenii ca mine cu iluzia că a ne lăsa în colț însemna marginalizare. Era doar sala de așteptare a unui război fără învingători — numai cu rezolvatori. Cei pe care nu-i vezi niciodată, dar care încasează totul.

M-au întrebat cât valorează platforma mea. Nu puteam da o valoare financiară sau editorială — doar una economică, bazată pe consumatorii potențiali, luând Amazon ca lider de piață și proiectând vânzările numai pe cele treisprezece procente ale lui de cititori câștigați.

O sută de cărți în engleză. Apărând la primele căutări pentru Gillette pe Bing și pe Google. Un bazin de vizibilitate de peste două miliarde de vizualizări pe an. Disponibile în patru versiuni diferite. Pe o piață de o mie șase sute de cititori pe națiune. Consumabile în două sute opt limbi. La un preț mediu unitar de nouă dolari și nouăzeci de cenți.

Cifra rezultată, cu o marjă de plus sau minus trei până la cinci procente, ducea proiecția anuală a afacerii la aproape o sută șaptezeci și cinci de miliarde de dolari.

Nu e puțin pentru cineva care trăiește cu șaptezeci de dolari pe lună — și dăruiește totul.

Și totuși Frega cerea doar un dolar pe interviu. Iar când l-au întrebat ce ar vrea în schimbul drepturilor și al proprietății, răspunsul i-a surprins pe toți.

Ar fi dat totul înapoi numai mamei lui. N-ar fi făcut-o pentru nimeni altcineva. Era o datorie de onoare — față de cea care făcuse totul posibil —, până într-acolo încât oamenii se opreau și se întrebau:

Cine naiba e Frega ăsta?