CHANEL, CEA CARE SUNA DE LA BIC

A sunat telefonul.

Prefixul era +33. Franța, fără îndoială.

Ce nu știam era cine ar fi putut să mă sune. Nu lăsasem niciodată în urmă idile neterminate; nu fusese niciodată stilul meu de bărbat Gillette. Franțuzoaicele au știut mereu exact ce voiau și nu le puteai lăsa niciodată să aștepte. Mă conformasem mereu planurilor lor. Să satisfaci clientul mai întâi în dorință și apoi în nevoie fusese dintotdeauna regula Mamei Gillette.

„Alo, bună ziua. Mă numesc Claude Chiracac și sunt managerul Intermediary Operation in the World. Vorbesc cu domnul Ferdinando Frega, proprietarul GILLETTENARRATIVE?”

„Da, eu sunt. Cu ce vă pot ajuta?”

„E foarte amabil din partea dumneavoastră că întrebați. Nu e un răspuns obișnuit în zilele noastre. Vă mulțumesc. Trebuie să mă întâlnesc cu dumneavoastră ca să discutăm cum să ducem la bun sfârșit un anumit proiect.”

„Draga mea doamnă, sunt mai întâi pensionar și abia apoi însurat. Dar am primit întotdeauna cu plăcere oportunitățile noi. Rămân disponibil pentru angajamente noi. Așa că, dacă propunerea e destul de atrăgătoare, putem lua în calcul, desigur, o colaborare temporară.”

„Vă mulțumesc, domnule Frega. Claude Chiracac este numele meu profesional, dar prietenii îmi spun Chanel, dacă preferați. Am fost delegată de conducerea unei mari multinaționale franceze să vă contactez și să finalizez câteva chestiuni legate de inițiativele dumneavoastră. Sunteți punctul lor oficial de referință. Dacă îmi acordați puțin din timpul dumneavoastră, aș fi încântată să vă vizitez și să discutăm totul deschis.”

„Foarte bine. Ne putem vedea când doriți. Am nevoie doar de zi, de oră și de o estimare a duratei întâlnirii.”

„În cazul acesta, aș putea veni mâine la 14:30 și aș rămâne până la 19:30. Și numai din aceste câteva replici îmi păreți deja o persoană interesantă. Fotografia de pe site-ul dumneavoastră confirmă impresia. Să sperăm că, pe lângă faptul că sunteți inteligent, sunteți și un om de cuvânt.”

„Draga mea Chanel, după mulți ani de serviciu onorabil, Ministerul italian al Afacerilor Externe mi-a acordat o medalie de merit pentru felul în care m-am purtat cu femeile lumii. Singura tragedie era că, aproape cu toate, încheierea firească ar fi fost căsătoria — și aceasta era o promisiune pe care n-am putut-o face niciodată.”

„Foarte bine. Vă mulțumesc, domnule Frega. Ne vedem mâine. Hotel Sheraton, Reggio Calabria, 14:30.”

„Voi fi acolo. Vă mulțumesc. Pe mâine.”