OPA BIC

A fi imprevizibil are avantajele lui. Dar acum știam exact ce aveam de făcut.

Numele Gillette nu este american. Este de origine franceză — pronunția e moale, aproape că mângâie cuvântul, niciodată gutural. Doar o familie care, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a emigrat din Franța în America, a găsit ajutorul rudelor și a construit ce a urmat.

Așadar, ce aș fi făcut cu banii din cedarea Gillettenarrative — dacă nu să aduc înapoi în casa bunicului Gillette acea parte a Franței care i se cuvenea de drept și pe care poate o pierduse, sau poate nici n-o cunoscuse vreodată?

Aș fi lansat o ofertă publică de preluare pentru BIC France.

Sprijinit de știința că guvernul francez este, istoric, protecționist — dar că n-ar fi permis niciodată ca P&G să execute aceeași operațiune, dat fiind riscul de a crea un monopol pe piața mondială.

Aș fi închis producția de lame și aparate de ras. Consumatorii s-ar fi întors firesc la locul cunoscut unde se vând aparatele de ras. Mama Gillette ar fi văzut imediat beneficiile. Iar eu i-aș fi dat bunicului înapoi partea lui de glorie — oriunde s-ar afla acum.

Cât despre pixuri și restul liniilor de produse, aș fi construit o companie legată de lumea editorială — nu doar ca să producă și să vândă instrumente de scris, ci ca să le integreze într-un sistem editorial conectat cu fiecare autor de pe pământ care nu avea niciun interes pentru Amazon.

Și apoi ne-am fi măsurat pe piața liberă. După capacitățile fiecăruia dintre cei implicați. Iar lumea ar fi văzut ce pot face cei care au o cultură de companie adevărată — față de cei care au avut pur și simplu norocul să găsească loc într-un gol care nu fusese anunțat niciodată.

Frega: cineva despre care nu te-ai aștepta niciodată să existe. Și totuși e real.

Nando

P.S.

De ce să opresc vânzarea aparatelor de ras și a lamelor — chiar știind că BIC are un volum de unități excepțional de mare, în ciuda valorii adăugate scăzute?

Dintr-un singur motiv: bunicul Gillette. Și atât.