DEPRESIA GILLETTE

Când îți petreci toată viața într-o marcă, identitatea ta e amplificată de puterea acelui nume. Nu mai ești doar tu — devii compania, oriunde te-ai duce, în orice încăpere ai intra.

Și apoi, într-o zi, se termină. Pensionarea, o preluare, o restructurare, un stimulent pentru plecarea anticipată, politicos ca o bătaie pe umăr. Vântul își schimbă direcția și nimeni nu-ți spune exact când.

Atunci vine depresia. Nu pentru că se opresc banii. Pentru că societatea nu-l mai recunoaște.

Intră în aceleași încăperi, iar încăperea nu se mai întoarce spre el. Numele care deschidea odinioară orice ușă acum nu mai deschide nimic, pentru că numele n-a fost niciodată al lui — era împrumutat, dat cu împrumut atâta vreme cât funcționa ecusonul.

Și iată detaliul pe care nimeni nu vrea să-l spună cu voce tare: la „profesie” vor scrie angajat, vânzător, agent, manager. Dar nu vor scrie niciodată numele companiei.

Decenii petrecute construindu-ți o viață în numele altcuiva, iar numele acela nici măcar nu-ți supraviețuiește pe hârtie.

Notă: GILLETTE NARRATIVE. PROPRIETAR UNIC.