BANII GILLETTE

Când lucrezi pentru o mare multinațională americană și ești înăuntrul sistemului, de la rolul cel mai de jos până la cel mai înalt, felul tău de a gândi pornește de la modul în care gestionezi resursele companiei și trebuie să știi să folosești — atât tehnic, cât și mental — cuvântul ECONOMISIRE, cel care te transformă într-un om al companiei.

Ideea e simplă: când îți gestionezi propriii bani, răspunzi cel mult în fața soției, a mamei, a amantei sau a bunicii — mereu în fața unei femei.

Dar când gestionezi banii unei companii, nu trebuie doar să fii atent și respectuos — nu trebuie să-i risipești niciodată, pentru că banii aceia vor fi mereu necesari ca să acopere prostiile pe care le vei face mai târziu.

Chiar și relația cu colegii e un cost pe care îl porți, pentru că nu știi niciodată cu adevărat dacă ceea ce ai investit ajunge la o singură persoană sau dacă va călători de la un birou la altul și de la o minte la alta — transformându-te, pe parcurs, dintr-un geniu și un fenomen în cineva de îndepărtat pe tăcute.

Și mai e ceva ce oamenii uită mereu: în multinaționale — în toate, fără excepție, de la cele spirituale la cele comerciale și politice — protocolul informației este mereu același.

Șeful știe totul despre toți.

Ultimul nu știe nimic, la naiba.

E un pic ca figura încornoratului într-o familie:

vorbește despre coarnele tuturor celorlalți,

dar habar n-are că el e primul care le poartă.