DOUĂ VIEȚI. O SINGURĂ POVESTE GILLETTE.

Dimineața mea începe mereu la fel: îi mulțumesc sorții că mi-a reînnoit contractul social încă o zi și că îmi permite să spun în continuare ce gândesc — verificând cu grijă ca nici soția mea, nici, mai rău, fiica mea să nu fie prin preajmă.

Unul dintre primele lucruri pe care le fac este să-mi verific e-mailul. Apoi o privire rapidă pe site, la cititorii care au intrat să răsfoiască. Apoi ochiul meu trece la web — să văd cum au hotărât astăzi cele trei femei ale web-ului să trateze gillettenarrative.com.

Pare un exercițiu simplu. Nu este.

Nu din cauza atacurilor sau a disputelor — acelea rămân o prerogativă a familiei. Ci din cauza felului în care ești interpretat. Cum ești perceput. Iar azi a fost una dintre acele zile.

A trebuit să clarificăm, imediat, că nu avem nicio legătură cu P&G — compania care deține multe mărci, printre care și Mama Gillette — și că nu vindem detergent sau înălbitor. Nu vindem nimic. Suntem aici doar ca să scriem și să spunem povestea a 40 plus 18 ani petrecuți în The Gillette Company, din interior, de către cei care au trăit-o.

Și da — văd cum ți se formează întrebarea în minte: ce-i cu publicitatea gratuită pe care o primește P&G? Vizibilitatea mărcii, impresiile trimestriale, optimizarea acțiunilor?

Voi fi fericit dacă le-am mișcat cifrele. Și asta e gratuit.

Există o poveste veche despre un elefant — puternic, masiv, de neatins — căruia i-a intrat un spin în picior. Nimeni n-a avut curajul să-l ajute. Nimeni, în afară de șoarece.

Cine sunt eu?

Doar Nando.

ȘOARECELE.